Curaj. Mi-am dat seama că nu știu dacă știu mereu ce e curajul, dar știu că, dacă ar fi să aibă o formă, curajul meu e pestriț tare. Curajul meu e format din bucățele de experiență, din cuvinte de încurajare de la oamenii din jur, din reușite și, uneori, din “eu așa nu mai vreau să fie!”. Și o parte din oamenii aceia care dau voce curajului meu sunt colegi cu mine la ATU și Humanco.

Prin 2015 sau 2016 eram la un eveniment în Cărturești, Iulius Mall. Ajunsesem târziu, după muncă, iar sala era atât de plină încât am mai prins loc doar pe scări. Vorbea Gabi Hum, care pe atunci nici nu știa că exist, dar eu mă uitam cu ochii mari la ea și știu că la finalul prezentării mi-am zis că eu, într-o bună zi aș vrea să lucrez cu ea. Ani mai târziu am ajuns să fiu colaborator în echipa ei (hmmm… manifestarea poate funcționează). Nu știu ce a văzut Gabi la mine în acele zile de început, dar ea a decis că eu pot și știu că are încredere în mine (apropo de leadership și de cum le dăm putere oamenilor). Azi, când mă uit la oamenii care ajung la mine în training, coaching sau în orice fel de alte discuții, mă uit la ei cu credința că ei știu, că ei pot și e puțin din Gabi în privirea mea. Pentru mine Gabi Hum e curajul de a crede în oameni.

Despre ceilalți colegi ai mei o să vorbesc în ordine alfabetică, pentru simplul fapt că contribuția lor e la fel de valoroasă pentru mine.

Ana Pascaru e o forță de neoprit. Probabil motto-ul ei în viață e „da, facem!”. Pentru mine Anușca e curajul de a fi curajos, curajul de a fi de neoprit.

Pe Delia Sfechiș nu o văd des, pentru că nu mai stă în Cluj, dar de fiecare dată când o văd e la fel. Pentru mine Delia e curajul de a ști cum să clădești și să reclădești legături.

Denisa Jecan e genul de om care, pentru mine, e curajul de a risca. Pentru Denisa nu cred că există „nu pot”. Ea are mereu o schemă sau o soluție și, cât ai clipi, pune niște praf de creativitate peste orice.

Primul meu teambuilding la ATU a fost cu Gabi Haba. Eram atât de stresată să nu o dau în bară, dar Gabi mi-a zis că o să fie bine și să nu mă îngrijorez că e acolo și o să mă ajute. Gabi e genul ăla de om care ține echilibrul magic între îți dau libertate să te desfășori și să experimentezi, dar sunt acolo să intervin și face toate astea fără să te facă să te simți mic sau că nu știi sau că nu ești de ajuns. Pentru mine Gabi Haba e curajul de a oferi suport, dar de a nu copleși.

Mara Rățoi m-a inspirat mereu prin curajul ei de a lua decizii și de a merge după visele ei. Pentru mine Mara e curajul de a încerca.

Ovidiu Damian cred că ar putea să inspire pe oricine să facă orice. Pe mine știu sigur că m-a inspirat să fac lucruri de care nu credeam că sunt în stare. Pentru mine Ovi e curajul de a fi spontan.

La Ramona Pop ce îmi place cel mai mult e că toate trainingurile ei au desene. Ea ne trimite mereu pe grup tot felul de lucruri inspiraționale sau drăguțe pe care le vede pe stradă. Pentru mine Ramo e curajul de a vedea viața în culori.

Răzvan Goga e un coleg despre care toata lumea vorbește frumos. E un trainer cu experiență, dar care știe cum să relaționeze cu fiecare om la nivelul lui. Pentru mine Răzvan e curajul de a fi modest.

Despre Sergiu Maxim aș putea să spun multe. De la Sergiu am învățat că pefecțiunea se poate măsura cu multe măsuri și că rezultatele se pot obține în mai multe moduri. Pentru mine Sergiu e curajul de a fi blândă cu mine.

Viviana Obădău e o furtună de culoare care mereu pleacă într-o aventură nouă. Pentru mine, Vivi e curajul de a ieși din zona de confort.

Mai sunt câțiva oameni în spatele camerelor, care nu sunt direct cu noi în training, dar care știu că sunt mereu acolo și care mă inspiră.

Elena Iosub e colega noastră de pe marketing. Nu spune multe, dar susține prin prezența ei. Pentru mine, Elena e curajul de a susține oamenii prin simpla prezență. Uneori încurajarea nu are nevoie de cuvinte.

Lucian Hum e omul tehnic bun la toate și cel care ne înveselește mereu cu bancurile lui. Probabil Luci ar ajuta pe oricine să se simtă acasă la noi în grup prin atmosfera veselă și plină de râsete pe care o creează. Pentru mine Luci e curajul de a fi acasă în orice grup.

Dintre toți oamenii pe care i-am cunoscut prin ATU, probabil Radu Mărincean e unul dintre cei care m-au surprins cel mai mult. Până la el, nu cred că m-am gândit că arta și cifrele fac casă atât de bună împreună. Pentru mine Radu e curajul de a fi cine ești, chiar și atunci când cine ești e uneori un mix de arome.

Simona Damian e mereu caldă și tratează pe toată lumea cu grijă. Pentru mine Simo e curajul de a lua fiecare om așa cum e.

După cum vedeți curajul meu e foarte colorat și aceasta e doar o mică parte. Mai sunt oameni din viața mea privată care și-au pus și încă își pun amprenta, dar despre ei vorbim cu o altă ocazie.

Colegilor mei care citesc acest articol și care, probabil, nu se așteptau la el, mulțumesc că îmi colorați viața atât de frumos. Ție, cititorule, sper să ai curajul să faci tot ce îți dorești și când nu mai poți să ai curajul să îți lași curajul colorat!