Articole

Ce faci când ai prea multe opțiuni? Paradoxul alegerii: de ce este greu să iei decizii

Probabil că ești destul de competent și ești pregătit să încerci lucruri noi. Și când încerci lucruri noi, nu te descurci chiar atât de rău și pare că progresezi mai rapid decât majoritatea oamenilor.

Asta este Blestemul Competenței.

Opțiunile tale pentru direcția vieții sunt mai puțin limitate de abilitățile tale, ci mai mult de alegerile tale.

Asta sună ca o binecuvântare.

Aceasta este o categorie unică de problemă; una care apare atunci când oamenii îți spun cât de norocos ești să te confrunți cu ea. Diversitatea mereu a fost privită ca un aspect pozitiv, corelată cu abundență și bunăstare, dar aș vrea să ofer și o perspectivă despre modul în care putem naviga mai eficient complexitățile vieții moderne.

„The Paradox of Choice: Why More Is Less — How the Culture of Abundance Robs Us of Satisfaction’’ de Barry Schwartz explorează cum prea multe opțiuni pot genera anxietate, nemulțumire și paralizie în luarea deciziilor. Aici vei
găsi un video despre acest concept: TED Talks.

Un exemplu din cartea lui ne vorbește despre procesul de cumpărare a blugilor acum 60 de ani. Mergeai la magazinul de blugi și era un singur tip, o singură culoare, un singur croi. Îți măsurai mărimea taliei, plăteai și plecai. Acum, poate că ai fi vrut un stil de blugi puțin diferit, sau lungimea, sau culoarea, dar nu aveai altă opțiune. Deci utilitatea totală a blugilor poate să nu fie maximizată, dar satisfacția ta față de decizie este destul de mare, știind că ai obținut cel mai bun lucru posibil dat circumstanțelor.

Compară asta cu ziua de azi. Mergi la un magazin de blugi și te uiți în jur. Vrei skinny sau bootcut? Cu croială dreaptă sau evazați? Cu tivul tăiat? Rupți? Albaștri? Gri? Pre-spălați? Cu 3-4 buzunare sau fără? Opțiunile sunt infinite.

Uraa! Poți să alegi în sfârșit exact perechea de blugi pe care o cauți.

Uraa! Asta înseamnă și că orice decizie sub-optimală este complet vina ta.

Dacă erai nemulțumit de blugii tăi în 1960 – e vina magazinului de proastă calitate.

Dacă ești nemulțumit de blugii tăi în 2024 – e vina alegerii tale de proastă calitate.

Tirania alegerii

Blestemul Competenței joacă și el un rol în această ecuație. Dacă ești expert doar într-o anumită sferă, este posibil să te simți frustrat că nu poți aborda și alte domenii. Pe de altă parte, dacă ești bun la multe lucruri, există numeroase căi deschise în fața ta, ceea ce este eliberator, dar poate să te facă să te simți anxios, confuz și blocat în loc. Schwartz introduce conceptul de “tirania alegerii”, sugerând că în timp ce alegerile sunt în mod obișnuit asociate cu libertate și autonomie, alegerile excesive pot restrânge libertatea și pot duce la nemulțumire. A avea prea multe opțiuni poate provoca distres psihologic, în special atunci când este combinat cu regretul, preocupările pentru statut, adaptare, comparația socială și, poate cel mai important, dorința de a alege ce este mai bun din totul – de a maximiza. Această idee provoacă gândirea convențională că mai multe opțiuni sunt întotdeauna mai bune.

Oboseala decizională

Să ai multiple competențe pe care le poți urma în viața ta este captivant, dar poate fi și înfricoșător sau paralizant în același timp. În plus, ne confruntăm cu problema de a ne simți vinovați pentru că nu suntem recunoscători, chiar dacă lumea ne stă la picioare. Aici apare oboseala decizională. Schwartz discută despre modul în care cu cât ne confruntăm cu mai multe alegeri, cu atât consumăm mai multă energie mentală. Acest lucru poate duce la oboseala decizională, unde capacitatea noastră de a face alegeri bune se deteriorează pe măsură ce ne confruntăm cu mai multe opțiuni pe parcursul zilei. Lumea modernă ne oferă o gamă copleșitoare de opțiuni în aproape fiecare aspect al vieții, de la bunuri de larg consum, la tipuri de carieră până la relații și parteneri.

Tinder și paradoxul alegerilor

În trecut, bunicii noștri se confruntau cu un număr limitat de opțiuni în ceea ce privește potențialii parteneri romantici. Fără internet, ei se bazau pe întâlniri față în față, iar numărul de persoane singure pe care le întâlneau într-o anumită grupă de vârstă era relativ limitat. În zilele noastre, aplicațiile de întâlniri precum Tinder, Bumble, Grindr, etc au schimbat regulile jocului. Nu mai suntem nevoiți să ne bazăm exclusiv pe întâlnirea cu cineva din aceleași cercuri sociale ca și noi. Aplicațiile ne oferă posibilitatea să explorăm potențiale perechi cu care nu am fi avut niciodată șansa să interacționăm în mod convențional, persoane care sunt practic străini. La o primă vedere, acest lucru pare minunat – acum avem acces la toate aceste persoane pe care altfel nu le-am fi întâlnit niciodată! Cu toate acestea, odată cu atât de multe posibilități la îndemâna pentru a găsi un partener, apare și paradoxul alegerii. Cum alegi o singură persoană pentru o relație când există atâtea alte opțiuni care ar putea fi mai bune? Acest lucru ar putea însemna că iei decizii pripite, deoarece nu ai suficient timp să analizezi toate opțiunile sau ai putea fi neatent în deciziile tale și să dai swipe dreapta la toată lumea.

În urma paradoxului alegerii, oamenii par, de asemenea, mai puțin predispuși să se angajeze sau să petreacă timpul necesar pentru a cunoaște pe cineva, deoarece se pot întoarce imediat pe aplicație. Un utilizator, într-un articol pentru Stanford Daily, scrie „rezerva aparent infinită de opțiuni m-a făcut să-mi pese mai puțin, să mă distanțez, să tratez oamenii ca pe obiecte într-un coș de cumpărături online… ca rezultat, m-am simțit profund nefericit cu toate acestea”.

Maximizers vs. Satisficers

Schwartz face distincție între maximizatorii și satisficers. Diferența dintre cei doi este scopul lor atunci când iau o decizie.

Dacă iei în considerare în mod exhaustiv toate opțiunile și accepți doar cea mai buna varianta, ești un maximizator. Maximizatorii trebuie să fie siguri că fiecare achiziție sau decizie a fost cea mai bună pe care au putut-o face.

Satisficers, pe de altă parte, vor alege ceva care este suficient de bun și nu se vor îngrijora de posibilitatea că ar putea exista ceva mai bun.

“Cum poate cineva să știe cu adevărat că orice opțiune dată este absolut cea mai bună posibilă?” se întreabă Schwartz. “Ca strategie de decizie, maximizarea creează o sarcină intimidantă, care devine cu atât mai intimidantă cu cât numărul de opțiuni crește.” Maximizatorii tind să experimenteze mai mult stres și regret din cauza tendințelor lor perfecționiste. Cheia pentru a experimenta mai multă satisfacție și abundență, potrivit lui Schwartz, este să fii un satisficer. A fi un satisficer nu înseamnă că trebuie să-ți sacrifici standardele. Un satisficer menține criterii riguroase de luare a deciziilor, dar este conștient că nimic nu poate fi perfect. Ei caută până când găsește un element care să îndeplinească acele standarde, și în acel moment se oprește.

Ești genul care tinde să fie un maximizator, mereu în căutarea celor mai bune opțiuni? Nu-ți face griji, probabil ai și domenii în care ești un satisficer. Nimeni nu este un maximizator în fiecare decizie, și probabil că fiecare dintre noi suntem în anumite domenii. Vestea bună aici este că pentru că deja știi cum să cauți “suficient de bun” în unele domenii, poți să te înveți să-l cauți și în multe altele. Prin urmare, sarcina pentru cineva care se simte copleșit de alegeri este să aplice mai des strategia de satisfacție, renunțând la așteptarea că ‘cel mai bun’ este atingibil.” În domeniile în care te simți obligat să cauți cea mai bună opțiune absolută, amintește-ți că nici o opțiune nu este perfectă – și că, paradoxal, alegerea suficient de bună îți va aduce mai mult din sentimentele de abundență pe care le cauți în primul rând.

Adapatarea hedonică

Acest concept interesant, cunoscut și sub numele de “platoul de fericire” sau “efectul termos”. Acesta este procesul prin care indivizii tind să se obișnuiască cu nivelurile lor actuale de fericire sau tristețe, astfel încât să revină la un set de bază de dispoziții emoționale, indiferent de evenimentele care le afectează. Schwartz sugerează că având prea multe opțiuni poate contribui la acest proces, deoarece entuziasmul inițial de a achiziționa ceva nou scade rapid în fața unor alternative nesfârșite.

Cum facem față?

Schwartz sugerează mai multe strategii pentru a face față paradoxului alegerii, inclusiv limitarea opțiunilor, stabilirea unor criterii de decizie clare și îmbrățișarea mentalității „destul de bine”.

Prin simplificarea alegerilor și concentrându-ne pe ceea ce contează cu adevărat, putem reduce stresul legat de decizii și să ne creștem satisfacția.

“This is an extra special type of tragedy, a tragedy that unfolds while everyone cheers.

Like being on the Titanic after the iceberg, water up to your chin, with everybody telling you that you’re so lucky to be on the greatest steamship of all time.

And the Titanic is indeed so huge and wonderful that you can’t help but agree, but you’re also feeling a bit cold and wet at the moment, and you’re not sure why.” — Adam Mastroianni

Autor: Viviana OBĂDĂU