Când ne gândim la curaj, ne vine adesea în minte ceva spectaculos: să faci o schimbare mare, să înfrunți o frică, să iei o decizie riscantă. Dar curajul nu arată întotdeauna așa. Uneori e tăcut, se vede doar în interior, și nu pare deloc impresionant la prima vedere.

E curaj să te oprești din ritmul zilnic și să te întrebi sincer: „Cum sunt eu, de fapt?”
Să te uiți în interior și să vezi și părțile care nu-ți plac. Îndoieli. Frici. Comportamente. Stări. Dorințe pe care le-ai tot amânat. Să recunoști că poate ai rătăcit puțin drumul. Sau că ai nevoie de alte lucruri decât cele după care ai alergat până acum.

Adevăratul curaj începe atunci când nu te mai minți. Când alegi să te vezi și așa cum ești acum, nu doar cum ți-ar plăcea să fii. Și poate cel mai important: când nu fugi de ce găsești acolo, ci îți dai voie să privești cu blândețe, dar obiectiv, să accepți sau să schimbi, să repari, să crești, în ritmul tău. 

Curajul arată diferit pentru fiecare dintre noi, în diverse etape ale vieții noastre:

• Să spui „nu” unui job care nu ți se mai potrivește.

• Să spui „da” unui nou început, chiar dacă nu ești 100% pregătit.

• Să ceri ajutor, deși ți-e greu.

• Să renunți la o poveste despre tine care nu mai e adevărată.

• Să încetinești, chiar dacă toți în jur merg repede.

Anul acesta, la Humanco, vorbim despre curaj nu ca despre o calitate pe care o ai sau nu, ci ca despre o practică zilnică. Fiecare pas spre tine, oricât de mic, e un act de curaj.

Te invităm și pe tine să te întrebi astăzi, la final de zi:

Cum am ales să fiu curajos/curajoasă cu mine astăzi?
Cum pot să fiu curajos/curajoasă cu mine mâine?