Articole

„Dacă nu știi încotro mergi, orice drum te va duce acolo” – gânduri din călătoria unui coach

Călătoria în formarea de coach începe cu Surprinzătoarea poveste a vieții unei lămâi. Pentru început, fiecare participant la program se identifică la nivelul creșterii și dezvoltării cu o lămâie care, cum-necum, ajunge să-și dorească să devină, la rândul ei, un pom. Dincolo de metaforă, lecția aceasta a deschiderii către ceilalți, a stabilirii relației este fundamentul.

Pentru a fi coach, avem nevoie să fim capabili să creăm relații. Probabil că fiecare cursant al meu își amintește cum la prima întâlnire, cu ochii larg deschiși, plini de curiozitate, făcea cunoștință la nivelul simțurilor cu câte o lămâie. Îi dă un nume și î(ș)i spune povestea de viață. O dată spusă povestea până la acest capitol, rămâne să deschidă Cartea Vieții la următoarea pagină, care este preambulul următoarei părți, a următorului capitol. Preambulul se scrie pe durata a șase, poate șapte luni. Cam atât durează călătoria noastră împreună.

Cu toții am experimentat mai devreme sau mai târziu senzația așezării pline de emoție pe locul x din vagonul y, exact așa cum scria pe biletul de plecare. Îndemnul meu la acest moment este cel pe care Pisica de Cheshire i l-a dat lui Alice (în Țara Minunilor):

„Dacă nu știi încotro mergi, orice drum te va duce acolo.”

Cam aceasta este emoția, aceea a începutului unei noi călătorii, atunci când participanții se întâlnesc unii cu alții și, poate ceva mai plină de intenții, așteptări și speranțe, atunci când alături sau vizavi, pe bancheta din față, se așază formatorul-coach.

Ce simt eu de pe banca de vizavi? E o senzație de copleșeală ce vine din necunoscutul primei întâlniri: cine va vorbi primul? Cine se va deschide suficient de mult încât să faciliteze deschiderea celorlalți? Cine va spune prima glumă, poate pentru a detensiona atmosfera? Cine va plânge și oare, dacă plânsul ar avea cuvinte să vorbească, ce ar avea de spus?

Cu multe emoții și alături de alte persoane pregătite să pornească pe drumul autocunoașterii, participanții exersează în rolul de coach, asistați de un observator și alături de un client (coachee) abilitățile fundamentale de comunicare și relaționare. Între timp, temele (topicurile) de coaching devin evidente, iar obiectivele, mai stângace la început, se prefigurează în formulări mai generale doar pentru a deveni ulterior mai specifice. Aici mă ajută, bineînțeles, prea cunoscutul spirit critic în a fi consecvent asupra feedback-ului pe care îl ofer. Voi insista, fără menajamente, să se pornească la drum doar atunci când obiectivele vor fi foarte clar stabilite.

Realitatea, în forma ei existențialistă, e cea care de obicei descătușează resursele interioare. Atunci când clientul – participant la formare își înțelege mai bine realitatea și de îndată ce expune rana sub forma unei dorințe clare, putem spera că opțiunile vor apărea parcă de la sine. Etapa aceasta îmi solicită cel mai mult prezența, sub forma ei suportivă: să stau, adesea cu capul în mâini, cam cât e nevoie pentru cei din fața mea să stea în mijlocul sufletului, pentru a reveni, de fiecare dată, altfel. Angajamentul acesta constant, consecvența exersării timp de 120 de ore alături de colegi și parcurgerea celor opt module alături de noi, formatorii, toate acestea creează contextul schimbării pentru participanții la acest program. Adesea schimbarea capătă forma acceptării de sine ori a acceptării situațiilor de viață, așa cum ele aleg să fie la rândul lor.

În timpul performărilor de la final de program, e ca și cum cartea, parcă știind că urmează a ajunge la finalul preambulului, ar vrea să se închidă pentru cel ce a avut prilejul de a citi din ea, cu acest scop, de a rămâne deschisă pentru sine. Asist la intrarea în profesie a colegilor mei, coachi. La sfârșit, rămâne doar să ne urăm succes și să poftim clienții să apeleze cu încredere la serviciile noilor specialiști în activitatea de coaching.

Imagine: Smaranda STAN

Despre autor

Sergiu MAXIM

Trainer senior, specialist HR & coach
Pasiunea pentru modul în care gândim, simțim și funcționăm descrie cel mai bine ocupația lui Sergiu. Începând cu 2006, a călătorit prin munca alături de oameni ca psihopedagog, educator, trainer, corporatist în echipe de HR, consultant, coach și psihoterapeut.
Sergiu e motivat și totdată fascinat de schimbare, într-un context în care atât transformarea oamenilor în sine, cât și trainingul au fost dragoste la prima vedere. Analitic, răbdător și reflexiv, își dorește ca fiecare training pe care îl livrează să fie nu doar o incursiune în lumea interioară a celuilalt, ci și magia de a atinge culmi ce trebuie depășite în cursa noastră, a tuturor. Călătoriile, grădinăritul și gătitul sunt pasiuni ce fac parte din felul lui de a fi.
Arată întreaga descriere Închide