Colaborarea cu noi înșine: Imagini mentale bune de folosit în cazuri de inspirație zero

Mulți dintre noi avem idei romanțioase atunci când suntem pe cale să începem ceva. Când obiectivul devine clar și nimic nu pare a ne perturba calea spre acesta, simțim cum entuziasmul ne cuprinde din ce în ce mai mult. Mai avem puțin și prindem aripi. Apoi, ceva se întâmplă și motivația, inspirația și creativitatea scad. Și capac peste toate, alte task-uri ne aruncă uneori în situația disperată în care avem nevoie de inspirație și ea pare să nu mai vină… Sună cunoscut?

Din experiența mea, persoanele creative și care par să fie inspirate tot timpul, parcurg de cele mai multe ori un drum greu și își realizează viziunile în timp, prin efort constant și dedicare.

Pornind de la această idee, găsirea inspirației seamănă mai mult cu un maraton în care nu trebuie să te grăbești.

Este adevărat că nouă, oamenilor, ne place să știm încotro ne îndreptăm. Însă creativitatea presupune să o luăm pe drumuri care duc cine știe unde sau, de cele mai multe ori, nu duc nicăieri. Este riscul de a te poziționa la granița dintre ceea ce știi și ceea ce nu știi și care se traduce ca locul de unde se naște originalitatea. Cheia este să poți rămâne în originalitate fără să… intri în panică!

Am menționat cuvântul panică, pentru că uneori, panica sau descurajarea stau la începutul unui proiect, ocupând locul entuziasmului, iar modelele mentale de colaborare cu noi înșine sunt tot ce avem.

Am descris pe scurt câteva imagini mentale și metafore utile în procese de creație și acțiune. Ceea ce este comun pentru fiecare este căutarea. Acest lucru se aplică dacă lucrezi singur/singură, dacă ești liderul unei echipe și ghidezi mai mulți oameni.

Piramida cu susul în jos

În joburi sau task-uri solicitante, un model potrivit ar fi cel al piramidei cu susul în jos. Când te simți copleșit/ă de diversitatea lucrurilor pe care le ai de făcut pentru ca partea ta de rotiță din ansamblu să funcționeze, imaginează-ți o piramidă uriașă cu susul în jos și cu vârful în palma ta. Provocarea este să poți ține piramida dreaptă, chiar dacă unele sarcini sau oameni din echipa ta o trag de o parte sau de cealaltă.

Metafora mersului la schi

Deși ne-ar plăcea să fie așa, nu întotdeauna la job, sau în situații personale suntem angrenați în proiecte mari. Există perioade în care acțiunile se limitează la stingerea „focurilor mici” și care, de obicei, se multiplică exact când ai cel mai puțin timp la dispoziție.

Prin cultivarea unei atitudini de tipul: consider că am timp chiar și atunci când nu am, îți poți vedea „focurile de stins” într-un mod mai relaxat, iar „…dacă privesc lucrurile în acest mod, mă relaxez. Dacă mă relaxez, atunci gândesc mai clar și mai eficient”.

Eu îi spun acestui proces mersul la schi, când înveți să schiezi și te izbești de toate lucrurile întocmai pentru că nu vrei să te izbești de ele. Abordarea atitudinii pozitive și gestionarea mai calmă a lipsei de timp, face ca lucrurile să se așeze, iar schiatul să devină unul lin.

Cu echipajul la bord

Dacă abordezi un proiect care presupune colaborarea cu ceilalți, trebuie să accepți că acest mod de lucru vine cu provocări și complicații. Celelalte persoane din echipa ta te vor ajuta să vezi lucrurile diferit și îți vor oferi idei care te vor determina să fii/fiți mai buni împreună. Însă vor avea nevoie de interacțiune și de comunicare constantă.

Cel mai bun model de aplicat pentru un efort susținut în direcția ta și a echipei tale este să privești colaborarea ca un echipaj pe mare. Metafora nautică oferă o perspectivă la care mă gândesc adesea: dacă ieșim în larg și obiectivul nostru este să evităm intemperiile, atunci de ce am mai ieșit?

Acceptarea zilelor bune și zilelor rele (controlul elementelor naturii) ajută echipa să treacă de cealaltă parte. Nu ai cum să controlezi exact când ajungi acolo, însă dacă scopul este să faci lucrurile să fie simple, atunci „nu te urca în barcă”.

În căutarea dinozarului

Modelul meu preferat și pe care îl aplic adesea în activități precum crearea de conținut și direcție/strategie este cel al săpăturilor arheologice. Ideea că, pe măsură ce sapi, folosind resursele pe care le ai, imaginea de ansamblu devine mai clară.

Bineînțeles că, la început, nu se știe ce os ai găsit și nici dacă se potrivește cu ceea ce cauți. Tentația de a folosi tot ce găsești este mare, mai ales că ai muncit mult pentru fiecare element din poveste.

Dacă ai putere de analiză ori de câte ori adaugi un element nou și răbdarea de a compara cu ceea cu ce ai deja și funcționează, vei ști dacă obiectivul final arată exact așa cum ți l-ai imaginat.

La început, orice destinație este neclară, dar trebuie să continui să mergi înainte. Așadar, nu îți sta în calea colaborării! Fii cât mai deschis/deschisă și greșește ori de câte ori ai nevoie. Iar dacă nu vrei să greșești, mai am o soluție: testează-ți descoperirile la scară mică. Până la urmă, cel mai bun mod de a prezice viitorul, este să-l inventezi!

Autor: Ioana CAIA

Viktor Frankl spunea că atunci „când nu mai suntem capabili să schimbăm o situație, suntem provocați să ne schimbăm pe noi înșine.” Pornind de la utilitatea subiectelor de wellbeing, explorate pe larg în 2022 – Anul Rezilienței, Colaborarea cu noi înșine este un proiect HUMANCO al anului 2023 ce răspunde la nevoia de autodepășire și îmbunătățire a propriei vieți. Dincolo de colaborarea cu colegii, cu echipele și comunitățile din care facem parte, ne întrebăm uneori, în situații complexe, cum colaborăm cu noi înșine? Ce putem face mai bine pentru ca schimbarea, acceptarea limitelor, găsirea soluțiilor și a punctelor forte, cultivarea empatiei și a compasiunii să fie mai ușoară în propriile călătorii de dezvoltare personală?