„Mă întreb dacă există o școală a dezvățării.”

– Charlie Mackesy

De obicei curajul e asociat fie cu ceva nou și necunoscut, fie cu un pericol (real sau imaginar) căruia trebuie să-i facem față. În limbaj uzual spunem că cineva a fost curajos când auzim că a plecat singur într-o țară îndepărtată, că a salvat pe cineva dintr-un incendiu sau că s-a apucat de parașutism. Vedem mai degrabă curajul manifestat într-o acțiune nouă, să faci ceva ce n-ai mai făcut până atunci.

Eu aș vrea să mă uit la un curaj mai puțin vizibil, ascuns mai adânc și, poate, mai greu de adunat decât dacă ar fi să sari din avion: Curajul de face același lucru, dar altfel. Știm din experiența de training – dar și din viața de zi cu zi – că e mult mai ușor să înveți ceva complet nou, decât să te dezveți, să rescrii ceva ce ai învățat într-un anume fel și s-a fixat așa timp de ani de zile.

Practic, e vorba de curajul de a ieși din zona de confort și de a face aceleași lucruri, dar în alt mod, în alt ritm, cu o altă atitudine, etc. La noi adulții, a „învăța” înseamnă adesea a te dezobișnui de ceva gata învățat, a renunța la modul vechi de lucru…ceea ce implică uneori o doză de curaj. Iar mai întâi e nevoie de curaj pentru a recunoaște că poate există și alte moduri, unele chiar mai bune decât cu ce ești obișnuit.

Adesea ne găsim scuze mai mult sau mai puțin plauzibile pentru a NU face o astfel de schimbare: așa m-am obișnuit, așa mi-e mai ușor, până acum așa am făcut și a fost ok, asta e cea mai eficientă cale. Dar oare câte lucruri mărunte am putea îmbunătăți în viața noastră dacă am putea să identificăm zonele în care ne lipsește deocamdată curajul de a modifica ceva?

Cred că, în general, oamenilor nu le lipsește curajul de a încerca ceva nou, ci curajul de a renunța la un mod de lucru vechi care nu mai e folositor.

Despre cum mi-am adunat curajul de a face un lucru altfel, vă povestesc în articolul din luna martie.