Mi-ar fi plăcut să citesc această parabolă mai devreme în viața mea, pentru că, pe cât de simplă, pe atât de concentrată și de impact este și furnizează un mesaj important când vine vorba despre unitate și colaborare.

În training, vorbim adesea despre colaborarea dintre trainer și participanți pentru a realiza o experiență de învățare desăvârșită. Însă, o altă formă de colaborare, poate mai delicată, este cea între traineri: co-facilitarea.

Și spun că mi-ar fi plăcut să fi știut povestioara mai devreme pentru că a fost o perioadă în activitatea mea de trainer când, după ce am prins curaj și încredere în mine, aveam o reținere în a livra sesiuni alături de alte persoane: fie din dorința de a nu-mi fi subminate meritele/succesul, fie din dorința de a demonstra ce pot, fie din nesiguranță.

Am găsit o mulțime de motive și cu greu am reușit să mă uit dincolo de acestea.

De-a lungul timpul însă, la fel ca în parabola de mai sus, oamenii din jur mi-au demonstrat altceva, mi-au arătat puterea unui „mănunchi”, puterea pe care o aduce colaborarea, inclusiv în co-facilitare.

Iată ce am descoperit odată ce mi-am dat voie să încerc:

• • Experiența la dublu. Când ai doi traineri care livrează împreună, ai două perspective asupra conținutului, ai două experiențe, două opinii, două persoane care își aduc aportul pe același subiect și care pot să împărtășească, fiecare, din experiența și viziunea proprie. Lucru care poate să ofere diversitate, culoare și unicitate trainingului;
  • Efortul se împarte la doi de-a lungul desfășurării unui program de training: de la etapa premergătoare, de pregătire, până la etapa de livrare și încheiere. Astfel, volumul de muncă este mai mic, lucru care îți conferă timp și pentru alte oportunități;
  • Completare și suport. Da, se întâmplă uneori să omiți anumite informații care pot să fie importante. Da, se întâmplă uneori să nu ai răspunsuri la toate întrebările care vin înspre tine. Dar faptul că ai pe cineva lângă, care să te completeze, care poate să observe anumite aspecte pe care, poate, le-ai omis, îți dă o stare de siguranță și un sentiment de completare foarte valoros;
  • Dinamism: mai ales în mediul online, când oamenii sunt în spatele unui monitor, la kilometri distanță de tine, uneori chiar cu camerele și microfoanele oprite. În asemenea situații, poate să fie extrem de dificil să livrezi un training antrenant și dinamic. Ce am descoperit în procesul de co-facilitare este că trainingul devine mult mai antrenant atunci când cei doi traineri știu să se completeze prin moderare dublă, prin discuțiile pe care pot să le stârnească împreună, prin glume și alte soluții, dinamizând astfel întreg procesul;
  • Suport tehnic. Din nou, pornind de la mediul online, fără a mă rezuma însă doar la acesta, e dificil uneori, ca și singur facilitator, să fii cu ochii în toate părțile: la participanți, pe slide-uri, în chat, breakout-rooms și pe tot felul de alte tool-uri pe care încerci să le folosești ca să faci cursul mai antrenant. O persoană care să îți ofere suport pe partea tehnică și poate să preia aceste aspecte este o „mină de aur”;
  • Și ultimul aspect, dar cu siguranță nu cel din urmă, eșecul și succesul se împarte la doi. Peste un eșec treci mai ușor când ai alături pe cineva care înțelege situația, a fost cu tine acolo și poate să fie un real suport emoțional. Alături de un co-trainer, poți să evaluezi la modul cel mai concret ce e nevoie să schimbați, să faceți diferit pe viitor, pentru a nu repeta experiența.

Cât despre succes, șampania, vinul sau berea, după preferința fiecăruia, se beau întotdeauna mai bine în doi.