Cum să colaborăm cu noi chiar și atunci când suntem criticați

Ca făpturi sociale, știm deja cât de important este pentru noi să avem oameni în jurul nostru, să putem să împărtășim idei și uneori să primim alte perspective de la ei.

În mod ideal, perspectivele pe care le primim de la oamenii din jur ne pot susține și ne pot ajuta să creștem. Chiar și atunci când ceilalți ne vorbesc despre greșelile noastre, cu toate că poate fi neplăcut, e o șansă de a ne cunoaște mai bine, de a descoperi ce limitări putem ajusta la noi înșine, dar și care sunt cele pe care le vom accepta, lăsându-le să facă parte din viața noastră.

Nu e mereu ușor să producem această alchimie – să luăm perspectivele negative și să le transformăm în ceva valoros și util. Ne putem regăsi în contexte în care critica adusă de ceilalți atinge cote toxice și influențează atât de mult modul în care ne percepem pe noi înșine, încât ajungem să credem că suntem doar ceea ce văd ceilalți în noi – greșeli, limitări, neajunsuri. În acele momente este esențial să activăm mușchiul colaborării cu sine pentru a putea să ne extindem perspectiva și să ne privim pe noi înșine cu mai multă claritate și chiar cu un strop de îngăduință.

Cu toții traversăm momente în care e mai mare probabilitatea să facem greșeli: atunci când suntem la început de drum, când învățăm să facem ceva nou, când avem foarte multe responsabilități și puține resurse să le facem față, când avem puțin timp pentru noi și pentru ceea ce ne face plăcere, când avem un nivel mai scăzut de stimă de sine, etc.

Toate aceste exemple fac parte din viață. Toate sunt temporare și niciuna nu ne definește. Chiar dacă unele dintre aceste situații pot scoate din noi „ce e mai rău” și ne pot determina să ne simțim slabi, vulnerabili, neadecvați, nepregătiți – întorcând privirea spre propria noastră persoană, putem găsi resursele potrivite să schimbăm atât starea noastră, cât și să influențăm situația exterioară.

Acesta este primul pas pe care îl recomand pentru colaborarea cu noi înșine: să deschidem ochii spre întregul context în care ne aflăm. Să recunoaștem și să acceptăm că uneori trecem prin greutăți și că nu putem fi mereu performanți și perfecți. Merităm să fim blânzi cu noi înșine și să tolerăm această imperfecțiune atât de umană, pe care cu toții o simțim la un moment dat.

Scopul de vedea de unde vine greul este să ne cultivăm acceptarea față de circumstanțe, nu să găsim scuze sau justificări pentru a ne adânci în neputință. Tocmai de aceea, ne poate fi util să înaintăm spre al doilea pas care ne poate ajuta să revendicăm puterea: să ne asumăm responsabilitatea pentru noi înșine și acțiunile noastre. Pentru a face asta merită să răspundem la două întrebări:

- Cum contribui eu la contextul în care mă aflu?
- Care sunt metodele prin care întrețin greul sau negativul?

Pentru a echilibra balanța, însă, e nevoie să trecem și al treilea pas în care ne vom uita la modul în care am progresat, în ciuda dificultăților. Asta înseamnă să căutăm în mod activ cum ne-am folosit calitățile și talentele în situația dată și să ne descoperim creșterea, chiar dacă deocamdată se întrevede foarte puțin.

- Ce am făcut bine sau mai bine decât în trecut în situația dată?
- Care sunt lucrurile care m-au ajutat să rezist / să înaintez?
- Pentru ce pot să-mi mulțumesc eu mie din ce am făcut sau am gândit?

Oricât de provocator ar fi să răspundem la aceste întrebări, e un efort care merită făcut pentru că și răsplata va fi pe măsură.

Lucrând cu asemenea întrebări și provocându-ne să vedem și binele atunci când e dificil și totul pare că merge pe dos, ne dezvoltăm o superputere – aceea de a ne privi pe noi înșine obiectiv și de a rămâne conectați la puterea noastră. Pentru un bonus la acest proces, putem adresa prima întrebare și persoanelor care ne cunosc și ne vor binele. E posibil să primim de la ei niște perspective surprinzătoare.

Acești trei pași pot fi utili pentru a ne lărgi perspectiva, a dezvolta o acceptare mai profundă de sine și a ne ajuta să fim prieteni cu noi înșine, chiar și atunci când nu ne simțim cei mai grozavi. Din această colaborare cu noi înșine, putem lua câteva elemente pe care să le ducem și în colaborarea cu ceilalți.

Atunci când mă simt pregătit/ă, pot alege să împărtășesc cu cei de la care vine critica o parte din ce am descoperit urmând cei trei pași. Pot alege să le transmit cu ce sunt de acord din ceea ce îmi spun ei sau pot alege să le cer să-mi spună și ce apreciază la mine, dincolo de greșelile și limitările mele. Cu siguranță, făcând asta, ne vulnerabilizăm în fața celorlalți și acesta este un risc, pe care, probabil vom vrea să-l cântărim înainte să ni-l asumăm.

Ce avem de câștigat luându-ne acest risc?

Câștigul cel mai mare este în relația cu noi înșine. Asumându-ne în mod conștient și voit vulnerabilitatea, ne creștem curajul.

Vulnerabilitatea nu ține de a câștiga sau a pierde; Este despre a avea curajul de a fi prezenți și a ne lăsa văzuți când nu avem niciun control asupra urmărilor. Vulnerabilitatea nu este slăbiciune, este cea mai bună măsură pentru curaj.
Brené BROWN

Autor: Delia SFECHIȘ

Viktor Frankl spunea că atunci „când nu mai suntem capabili să schimbăm o situație, suntem provocați să ne schimbăm pe noi înșine.” Pornind de la utilitatea subiectelor de wellbeing, explorate pe larg în 2022 – Anul Rezilienței, Colaborarea cu noi înșine este un proiect HUMANCO al anului 2023 ce răspunde la nevoia de autodepășire și îmbunătățire a propriei vieți. Dincolo de colaborarea cu colegii, cu echipele și comunitățile din care facem parte, ne întrebăm uneori, în situații complexe, cum colaborăm cu noi înșine? Ce putem face mai bine pentru ca schimbarea, acceptarea limitelor, găsirea soluțiilor și a punctelor forte, cultivarea empatiei și a compasiunii să fie mai ușoară în propriile călătorii de dezvoltare personală?