Am fost cândva cursant la trainingul la care astăzi sunt formator. Am cunoscut traineri care m-au impresionat, am avut șansa să lucrez cu adevărați mentori și m-a fascinat modul lor de a învăța pe cineva ceva. Fără condescendență, cu modestie, cu respect și răbdare. Și am vrut să dau și eu mai departe aceste lucruri pe care am avut șansa să le primesc.

Cursul de certificare ca formator, față de altele, are ceva special prin faptul că participanții vor deveni și traineri și vor facilita, la rândul lor, învățarea adulților. În cele 4 module din curs, pe lângă învățarea clasică, cognitivă, se regăsește foarte mult învățarea emoțională și cea practică. Folosim modele valoroase din zona neuroștiințelor și neuroeducației. În plus, nu ne axăm doar pe dezvoltarea competențelor necesare acestei profesii, ci aducem în discuție și analizăm exemple din cursuri reale pe care le-am ținut în trecut: situații în care lucrurile au mers bine, dar și momente dificile, greu de gestionat.

E important să înțelegem ce putem face diferit într-o situație similară, ce putem învăța dintr-un moment de impas. În plus, este o oportunitate extraordinară pentru formator de a se lăsa „văzut” autentic, capabil să-și arate vulnerabilitățile. Cursanții înțeleg astfel că „trainerul perfect” este doar un mit și că soluția nu este să încerce să imite trainerul care le place cel mai mult, ci să-și dezvolte stilul propriu, cu naturalețe și sinceritate.

Un exercițiu pe care l-am experimentat în calitate de cursant și pe care îl folosesc acum în toate cursurile de formator este „frica din pălărie”. Mai exact, îi rog pe cursanți să scrie pe bilețele răspunsul la afirmația: „În acest grup, cea mai mare frică a mea este că/să…”.

Adunăm destule temeri, de exemplu: „Nu mă voi face înțeles de către ceilalți.”, „Emoțiile mă vor bloca în fața grupului.”, „Nu mă voi putea încadra în timp.” etc. Fricile se amestecă într-o pălărie, apoi, pe parcursul formării, extragem câte una și întreg grupul vine cu idei pentru a risipi acea temere. Acest exercițiu ajută mult să înțelegem că și alții au aceeași frică pe care probabil o resimte persoana care a scris-o. Și, mai ales, că există nenumărate puncte de vedere și soluții pentru ceea ce ne sperie la un moment dat.

În ultimele două module din programul de formare, fiecare cursant are două sesiuni de performare cu grupul. Sunt momente speciale nu doar pentru ei, ci și pentru noi, trainerii. E o mare bucurie să vedem că învățarea nu se oprește la a ști, ci se traduce în a face.

De fiecare dată și în fiecare călătorie, mă uit cu mult respect la cursanții mei și admir grija cu care își pregătesc livrarea, își gestionează temele și felul în care se încurajează unii pe alții. Iar o altă mare bucurie e că am avut șansa de a-i reîntâlni pe unii dintre ei în calitate de colegi, pentru că au devenit formatori pentru traininguri în care, cândva au fost cursanți.