Participant în online versus participant la sală

Prima experiență de învățare pe care am avut-o cu HUMANCO a fost cursul de Specialist în activitatea de coaching. Mai întâi am fost participant și într-un final, la începutul anului 2023, m-am alăturat echipei ATU.

Cursul de coaching l-am parcurs în 2021, un an pandemic care se știe că a impactat considerabil atât felul în care au fost livrate trainingurile, cât și întregul proces de învățare.

În cazul meu, pentru că trainingul s-a desfășurat pe o perioadă mai îndelungată (9 luni), am experimentat atât trainingul exclusiv online, cât și pe cel hibrid. Primele module din curs le-am parcurs în varianta online, o experiență nouă de învățare în care am intrat cu toții curioși. „Oare cum o să fie?” – m-am întrebat la început.

Adevărul e că atunci când m-am regăsit într-un context de învățare creat de neprevăzut, vine de la sine înțeles că nu am știut prea bine la ce să mă aștept. Cred că niciunul dintre noi n-a știut, de fapt.

În primul modul, ne-am întâlnit cu toții într-o sesiune de ZOOM în care urma să stăm conectați de dimineață până după-masă, un weekend întreg. Uitându-mă acum prin ochii participantului de atunci, acel prim modul a fost foarte important pentru mine, pentru că m-a făcut să mă întorc, chiar dacă a fost online. Și cred cu adevărat că a fost un modul de impact și pentru colegii mei, pentru că ne-am întors cu toții.

Chiar dacă eram niște pătrățele pe ZOOM, am reușit până la finalul primului weekend de curs să creăm, în mediul virtual, un grup de persoane, nu de pătrățele. Totuși, recunosc că procesul de cunoaștere și de învățare a fost mai anevoios, pentru că dinamica de grup a fost limitată.

Însă, la finalul primului modul, datorită întregii experiențe care, pe lângă învățare, a venit și cu o sesiune de autocunoaștere și momente de „aha”, am decis că vreau să continui această călătorie a trainee-ului. Și mare mi-a fost bucuria când, în al doilea modul, m-am reîntâlnit cu toți colegii mei și cu Sergiu.

E adevărat că există șansa să îți pierzi focusul atunci când participi la un training online, pentru că nefiind prezent fizic în training, apar tot felul de distrageri. Mai răspunzi la un mail, mai sună telefonul, mai vine un curier sau apar alte situații. Însă sarea și piperul din acest training au fost îmbinarea procesului de învățare cu valoarea adăugată adusă de activitățile de autocunoaștere. Această combinație m-a ținut prezentă și m-a făcut să vreau cu adevărat să fiu acolo.

Recunosc că pentru mine, Mara participantul, a cântărit foarte mult partea de autocunoaștere. Este o zonă care nu mă așteptam să existe în cadrul cursului, cu atât mai mult, nu mă așteptam să aibă și rezultate într-un cadru virtual. A fost o surpriză plăcută și neașteptată.

Dacă mă uit acum la interacțiunea umană, la început trebuie să recunosc că a fost ciudat. Trecusem printr-o perioadă de deconectare și chiar povesteam cu colegii că parcă nu știm cum să ne purtăm unii cu ceilalți.

Chiar dacă parcursesem câteva module în online și ne știam, atunci când ne-am întâlnit față în față, am avut nevoie de timp ca să ne obișnuim cu relaționarea. Țin minte că la început îmi treceau prin minte tot felul de gânduri și mirări: „Wow, ce înalt e!” sau „Oare ce ar trebui să spun acum?”. Revenisem la ceea ce era normalitate cu ceva timp în urmă, doar că nu mai știam cum să fim ca înainte. Vorbind cu colegii și cu trainerul, ne-am dat seama că era o trăire comună, iar asta ne-a apropiat.

Am continuat cursul împreună cu Gabriela HUM și Sergiu MAXIM în modelul hibrid. Totuși, majoritatea am ales să venim la sală. Voiam să ne vedem, să învățăm de la traineri într-un mediu real și să creștem împreună. Au fost sesiuni de coaching și exerciții pe care le-am înțeles mult mai bine în trainingul față în față și spun că le-am înteles mai bine și că au avut impact asupra mea pentru că le implementez cu ușurință în activitatea mea de coach de astăzi.

După ce am început trainingul la sală, am construit și mai mult pe conexiunea umană. Îmi aduc aminte cu plăcere că în weekendurile în care aveam curs, obișnuiam să luăm prânzul în curtea sediului, din bucate aduse sau preparate de noi. Și toată lumea se bucura de asta, participanți și traineri. Coeziunea grupului s-a creat pe măsură ce am lucrat și colaborat împreună la același scop al învățării, într-un mediu real. Cu cât înaintam, această experiență de învățare s-a transformat de-a dreptul într-o experiență de viață foarte valoroasă pentru mine.

Gândind în retrospectivă, văd trei aspecte care ne-au facut să ne dezvoltăm și să creștem pe parcursul unei călătorii începute online și terminată la sală. Primul aspect este că am aflat informații noi pe care am învățat cum să le aplicăm prin exerciții practice. Al doilea aspect este partea de autocunoaștere pe care am aprofundat-o și în curs, dar și prin sesiunile de intervizări. Iar al treilea aspect este că ne-am unit ca oameni, ca echipă.

Dupa doi ani de la terminarea cursului, ne mai întâlnim din când în când și o facem cu bucurie, de fiecare dată. Și cred că asta spune tot. Nimeni n-ar fi zis, la început, că vom ajunge să avem un astfel de rezultat și de legatură în echipă, mai ales că am început în mediul online. Iată însă că am demonstrat, împreună, că se poate,

Îmi aduc aminte că într-unul dintre module, am fost nevoită să particip online pentru că eram plecată din oraș. Deși eram recunoscătoare că pot să particip la curs, toată lumea era în sală și eu eram singura în pătrățică de ZOOM. Am simțit din nou deconectarea si mi-am dat seama că fac parte din categoria participanților la training care învață mai bine și mai ușor cu grupul, la sală. Pe lângă asta, pentru că deja mă apropiasem de colegi și de traineri, disconfortul a venit și pentru că simțeam nevoia să aparțin grupului în realitate, nu virtual.

Am mai folosit analogia asta și am să o folosesc și acum pentru ca mi-e tare dragă: în cadrul cursului m-am simțit ca într-o sală de gimnastică unde ne-am exersat constant mușchii învățării prin exerciții de echilibristică emoțională. Am avut parte de doi antrenori adaptabili și experimentați, care au știut cum să ne crească și de la distanță, dar și în sala de antrenament. Și uite așa, din niște pătrățele timide de ZOOM, am ajuns să fim o echipă de coachi.

Autor: Mara RĂȚOI