Articole

Să te lași pe mâna altcuiva

Mi s-a spus adesea că am curaj: pentru că mă exprim fără ocolișuri, pentru că m-am apucat de dans acrobatic la 40 de ani și cu vreo 2-3 hernii de disc, sau pentru că m-am dus singur! cu copilul de o lună la o bere cu băieții. Ceea ce unii numesc curaj, eu aș numi aici autenticitate, încredere, libertate, spontaneitate.

Acum vreo doi ani trebuia să trimit titlul unei prezentări pe care urma să o susțin pe o temă care mi se părea prea generală și de care, cu toată sinceritatea, nu aveam niciun chef pentru că n-aveam nicio idee originală și care să simt că mă reprezintă.

Așa că am lăsat (con)soarta să decidă. În 20 de ani de când ne cunoaștem, cam știm la cât îi ceasuʹ, drept pentru care i-am plasat sarcina de a născoci un titlu, de a-l trimite organizatorilor ca final, urmând ca doar în momentul în care evenimentul e anunțat pe Facebook, să aflu și eu despre ce o să vorbesc, nu mai devreme. Și am aflat, cu câteva zile înainte de eveniment și totul a decurs perfect în regulă. Pentru că așa lucrez eu mai bine, sub presiunea timpului și cu o sarcină clară. Și pentru că am încredere, și în soartă și în consoartă. Și în oameni în general.

Încrederea în oameni implică automat curajul de a renunța la control. De unde poți să știi în cine „merită” să ai încredere, până nu le acorzi încredere? Aleg (sau poate pur și simplu așa sunt eu) să iau oamenii exact așa cum sunt, să le acord încredere și deschidere din prima secundă, iar asta de cele mai multe ori îi face să fie și ei deschiși și autentici. Am curajul și încrederea să mă las pe mâna altcuiva iar asta mi-a adus de cele mai multe ori numai beneficii.

Desigur, atunci când am rugat-o să inventeze ea titlul prezentării, consoarta a obiectat puternic, că ea n-are curajul să riște în halul ăsta, că dacă pune un titlu și implicit o temă care nu sunt ok, nu mă reprezintă sau mai știu eu ce. Între timp, a mai prins curaj, a învățat să mai renunțe un pic la control, să mai facă lucrurile și altfel, să-și dea voie să fie mai spontană. Dovada e că ea a scris și acest articol. 🙂

Autor: Ovidiu DAMIAN