Într-o perioadă din viața mea în care mă scăldam în anxietate și nu mai știam pe unde s-o apuc spre liniște, viața mi-a condus pașii spre o carte în care am citit despre compasiune și de unde am aflat că putem să nutrim compasiune și pentru noi înșine, nu doar pentru ceilalți.

Așa am ajuns să citesc despre Dr. Kristin Neff, Profesor Asociat la Departamentul de Psihologie Educațională la Universitatea Texas și despre descoperirile ei în domeniul compasiunii.

Din 2003 s-au dezvoltat mai multe studii științifice prin care s-a urmărit ce impact are compasiunea asupra bunăstării mintale și calitatea vieții.

Un studiu din 2018 arată că practica de compasiune este o sursă de putere și rezliență în fața unor evenimente stresante, cum ar fi separarea de o persoană dragă sau trecerea printr-o boală cronică.

Dr. Kristin Neff poziționează compasiunea de sine astfel: ea presupune să avem îngăduință și înțelegere față de noi înșine când ne confruntăm cu situații în care ne simțim neadecvați, greșiți, imperfecți; Să acceptăm și să onorăm propria noastră umanitate. Tot ea subliniază că pentru orice practică de compasiune de sine este nevoie să integrăm cele trei componente esențiale:

• Să fiu blând/ă cu mine, în loc să mă judec. Să accept că unele experiențe din viața mea sunt dificile pentru mine și e dreptul meu să le percept așa. Să accept toate emoțiile care sunt trezite de acele experiențe;
• Să recunosc că tot ceea ce trăiesc face parte din experiența de a fi om, pe care o împărtășesc cu toți oamenii, în loc să mă izolez, crezând că doar eu trec prin dificultăți și suferință;
• Să observ atât gândurile cât și emoțiile mele dintr-o perspectivă mai amplă, în loc să mă identific complet cu ele.

Inspirându-mă din resursele care pot fi găsite pe site-ul creat de Dr. Kristin Neff, îți propun un exercițiu care mi-a adus de multe ori un răgaz de respiro și un strop de liniște. Recomand să îți alegi un moment al zilei în care să îți acorzi 10 – 15 minute neîntrerupte și să urmezi pașii de mai jos.

1. 1. Așează-te confortabil, fie pe un scaun, fie întins pe spate și respiră de câteva ori profund și rar. Închide ochii și observă mișcările pieptului și ale abdomenului în timpul respirației.
   2. Scanează cu atenția senzațiile din corp și dă-le voie mușchilor tăi să se relaxeze.
   3. Imaginează-ți situația care e dificilă pentru tine și vizualizează-te pe tine, așa cum te regăsești în ea. Ca și cum te-ai privi din exterior, observă comportamentul tău, mișcările corpului și expresiile tale faciale.
   4. Privește-te profund în ochi și dă-ți voie să simți orice schimbare care apare în corp, sau orice emoție care vine la suprafață acum.
   5. Așează o mână pe inimă și repetă următoarele afirmații, păstrând contactul vizual cu tine: te văd, te accept, sunt aici pentru tine, îți mulțumesc.
   6. Repetă afirmațiile lent, de cel puțin 10 ori și străduiește-te să transmiți cât mai multă grijă prin cuvintele pe care le rostești mental.
   7. Imaginează-ți că te apropii de tine și dacă dorești, te poți prinde de mâini sau îți poți oferi o îmbrățișare. Rămâi cu această imagine atât cât îți prinde bine.
   8. Mulțumește pentru tot ce ai văzut și/sau trăit în acest exercițiu.
   9. Oferindu-ți câteva respirații mai profunde, începe să te miști ușor și deschide ochii.

Marele beneficiu de care avem parte prin această practică, este că ajungem să ne împrietenim cu noi înșine. În mod deosebit, cu acele părți din noi care își comunică vulnerabilitatea prin intermediul emoțiilor. Întindem o mână dornică să susțină acele părți din interiorul nostru care cer să fie auzite, văzute și protejate.

Iar în schimbul acestui sprijin pe care ni-l oferim, putem să fim, uneori, răsplătiți cu idei noi sau perspective despre cum putem gestiona provocările, sau poate chiar cu un simț mai acut al propriei noastre puteri, a propriei noastre reziliențe.