Articole

Tehnici de stimulare a încrederii: Și ei ca și mine…

Conceptul de încredere acoperă – pentru mulți dintre noi – o convingere că putem să ne descurcăm, că vom acționa în așa fel încât lucrurile să meargă bine în viața noastră și de multe ori se leagă și de sentimentul de valorizare a propriei persoane: „Dacă am încredere că pot, mă valorizez. Dacă nu am încredere, nici nu sunt valoros.”

Astfel, de multe ori ne dorim să avem încredere în noi, ca să putem fi valoroși în ochii proprii și în ai celorlalți. Această dorință vine din stadiul emoțional de dezvoltare al copilului din noi, care simte că trebuie să își dovedească valoarea ca să fie iubit.

Dacă trecem dincolo de această dorință și ne uităm la cum stau lucrurile de fapt, putem observa că unele lucruri le știm sau le putem face la un nivel mediu, altele foarte bine, altele mai puțin sau deloc.

Pentru un adult care se află în stadiul emoțional matur, încrederea înseamnă că își cunoaște și își asumă propriul nivel de dezvoltare indiferent de ce domeniu ar fi vorba, că știe cât știe/ce știe/ce nu știe și acceptă această realitate, fără să se supra- sau devalorizeze în raport cu ceilalți. În același timp, adultul matur emoțional este capabil să îi vadă pe ceilalți dincolo de măști, cu aceleași bucurii și frici ca pe sine, poate să îi accepte, să îi respecte și să îi valorizeze și pe aceștia exact așa cum sunt.

Următorul exercițiu ne ajută să ne conectăm la noi înșine și la ceilalți cu respect și acceptare și să ne dezvoltăm capacitatea de a ne vedea la fel de valoroși, indiferent de rezultate.

Exercițiul a fost propus de Pema Chödrön în cartea ei, Welcoming the Unwelcome, și a fost preluat de Christophe André în cartea întitulată 3 minute de meditație.

1. Așează-te într-un loc pe unde trec mulți oameni. Conectează-te la acest moment, la cum te simți, la ce vezi în jur.

2. Observă cum trec oamenii în fața ochilor tăi. Privește-i cu atenție. Observă poziția corpului lor, pașii pe care îi fac, gesturile, îmbrăcămintea, privirea lor… Poate unii ți se par mai simpatici, alții mai puțin. Lasă judecățile să treacă, așa cum au venit. Ia-ți focusul de la ele și doar privește oamenii.

3. Apoi, poți să te gândești la tot ceea ce este posibil să fi trăit acești oameni, la fel ca și tine. De exemplu: toți acești oameni, ca și mine, au fost cândva copii, neajutorați, cu dorința de a fi protejați, îngrijiți și iubiți. Cu toții au avut momente în care au plâns, în care s-au simțit singuri, au fost abandonați sau răniți. Cu toții au simțit furie, frică, bucurie, iubire… Majoritatea au pierdut deja pe cineva drag, așa cum vom pierde cu toții. Cu toții își doresc să fie văzuți așa cum sunt, să fie acceptați și iubiți. Ca și mine.

4. Poți să te gândești la oameni dragi, în același fel. Și la oameni care te-au rănit cândva.

5. Observă cum te simți acum și ce simți față de oamenii din jur. Observă dacă este important să fii mai bun decât acești oameni. Sau dacă ei sunt de fapt mai buni decât tine. Sau poate suntem cu toții la fel.

6. Poți să le dorești o viață bună, cu oameni în jur, care îi iubesc și îi apreciază.

Adevărata compasiune nu vine din a vrea să îi ajuți pe cei mai puțin norocoși decât noi, ci din a realiza că ne înrudim cu toate ființele.

Pema Chödrön

Tehnici de stimulare a încrederiieste un proiect HUMANCO pentru 2021 – anul dedicat Încrederii. Fiind un sentiment puternic și totodată extrem de fragil, ne propunem să stimulăm încrederea în noi înșine, în viață, în ceilalți și în propriile proiecte, prin practici ușor de aplicat în viața de zi cu zi.