Se întâmplă să ne trezim începând sau „aruncați” în începuturi.

Alteori, planurile pe care le facem nu pot fi urmate exact așa cum au fost gândite și uneori ne confuntăm cu dificultăți a căror cauză nu o putem rezolva. De exemplu, cum a fost când ți-ai propus să zugravești și ai aflat că mai întâi trebuie să repari rețeaua electrică? Dar când ai organizat o vacanță până la cel mai mic detaliu și compania aeriană te-a anunțat că decalează unul din zborurile de legătură? Sau poate atunci când ai aflat de pandemie și ai plecat de la birou cu câteva dosare și un laptop, nu-i așa că te-ai gândit că într-o săptămână, maxim două, vei reveni?

Dincolo de teorii și tehnici, dincolo de rețete pas cu pas și bune practici, suntem noi cu capabilitățile noastre. Unele dificultăți sunt repetitive sau se asemănă între ele și ajungem să ne dezvoltăm propriile rețete sau „workaround-uri”. Adesea, vrem pur și simplu să o luăm pe o scurtătură care să ne scoată mai repede la lumină și să lăsăm dificultatea în urmă.

Totuși, cum facem atunci când ce ni se întamplă nu mai seamănă cu nimic din ce am trăit? Poate să avem un AHA moment salvator?

David Rock afirmă că un AHA moment are 4 faze:

• Dilema – apare în momentul în care ne confruntăm cu o situație pentru care nu avem răspuns și rezolvare;
• Reflectarea – începem să gândim și să analizăm faptele și luăm puțină distanță pentru a avea o privire de ansamblu;
• Iluminarea – când apare scânteia unei idei;
• Motivarea – când stabilim cum anume punem ideea în aplicare.

Dacă reziliența este capacitatea noastră de a traversa momente și perioade dificile și totodată de a învăța și a ne adapta, în care dintre aceste etape avem mai mare nevoie de reziliență?

Poate, pentru multe șabloane de gândire răspunsul ar fi în etapa de motivare. Însă hai să le luăm pe rând:

În faza de dilemă trăim stări de neliniște, teamă și/sau agitație. Poate ne simțim chiar pierduți și neajutorați. Oare am putea să ne așezăm și să reflectăm cu calm și obiectivitate, „la rece”, dacă nu am avea o reziliență bine antrenată?

În faza de reflectare trăim o stare de concentrare și focus, iar căutarea de soluții complet noi ne consumă o bună parte din energie. Cum am putea doza această energie și să continuăm explorarea de soluții cu răbdare, dacă nu am sta bine cu reziliența?

Iluminarea aprinde în noi o flacără. Ne inundă adrenalina și ne simțim ca niște supereroi capabili de orice, oricând. Cum s-ar manifesta acest supererou dacă nu ar avea printre calități și reziliența?

Se pare că motivarea durează mai puțin decât ne așteptăm. De multe ori în sclipirea iluminării ne vin o grămadă de idei, facem o sumedenie de planuri în minte sau chiar pe hârtie și apoi… Se întâmplă viața. E deja evident că reziliența ne e de folos în a ne menține motivația și după ce trece euforia de moment.

Să știi ce vrei și să poți obține acel lucru sunt două aspecte diferite. Mai mereu se întâmplă să apară factori externi care par să ne bruieze și să ne îndepărteze de la traseul stabilit inițial. Ca să rămânem pe direcție chiar și când traseul se modifică, avem nevoie de reziliență.