Articole

Exerciții de reziliență #6: Cum evaluăm reziliența

M-am gândit mult la acest subiect și l-am întors pe toate părțile până să-i pot da o structură clară. Inițial, am pornit de la ideea că e ușor să evaluezi cunoștințele: pregătești un chestionar cu diverse tipuri de întrebări, faci un sumar la ce s-a discutat sau poate, chiar pui teoria în practică, sub forma unui experiment sau a unei demonstrații în timp real.

Mergând un pas mai departe, chiar și competențele hard pot fi evaluate relativ ușor. Pot să observ și să „măsor” cât de repede și corect redactez un raport în Excel, scriu un cod în Java, repar o bicicletă sau cât de fluent vorbesc limba franceză cu un alt interlocutor, de exemplu.

Însă cum putem evalua cu adevărat abilitățile soft? Sau, mai dificil, niște trăsături inerente și atitudini? Pentru mine, reziliența este o atitudine îmbrăcată în mai multe abilități soft. În funcție de hainele pe care le poartă, va avea mai mult sau mai puțin curaj să se lase remarcată în fața momentelor din viață cu precădere dificile.

Din fericire, nu sunt singura care și-a pus astfel de întrebări, așa că am găsit și răspunsul într-un studiu publicat în anul 2003. Kathryn Conner și Jonathan Davidson propun o scală de măsurare a rezilienței pe 2, 10, respectiv 25 de itemi (CD-RISC). Versiunea scalei cu 10 itemi cuprinde:

    1. Sunt capabil(ă) să mă adaptez schimbărilor
    2. Mă pot descurca cu orice îmi apare în cale
    3. Reușesc să văd partea umoristică a lucrurilor
    4. Consider că a face față stresului mă face mai puternic(ă)
    5. Am tendința de a reveni la normal după boală sau alte dificultăți
    6. Cred că îmi pot atinge obiectivele, chiar dacă există obstacole
    7. Sub presiune, pot rămâne concentrat(ă) și să gândesc clar
    8. Nu mă las ușor descurajat(ă) de eșec
    9. Mă consider o persoană puternică
    10. Sunt capabil(ă) să fac față sentimentelor neplăcute sau dureroase.

Ne putem auto-evalua scorul de reziliență prin acordarea unui calificativ fiecărei afirmații, pe o scală de la 0 la 4. Astfel: 0=deloc adevărat, 1=rareori adevărat, 2=uneori adevărat, 3=deseori adevărat și 4=adevărat în marea majoritate a timpului.

Cu cât scorul este mai mare, cu atât suntem mai rezilienți. În contrast, afirmațiile unde am scorat cel mai puțin pot constitui puncte de lucru, cu intenția de a îmbunătăți acele abilități și de a-i da atitudinii reziliente mai mult curaj să opereze în viața de zi cu zi.

În altă ordine de idei, ținând cont că răspunsurile nu sunt mereu de tipul alb-negru, contează cum gestionăm acea zonă gri intermediară. Recomandarea este să facem periodic un popas pentru a ne auto-evalua reziliența. O clipă de introspecție, un dialog interior suportiv, un strop de blândețe și recunoștință ne vor întări. Iar dacă avem posibilitatea de a împărtăși cu alții aceste practici sau reflecții, cu siguranță reziliența ne va străluci în cele mai elegante haine.