A trecut ceva timp de când ne organizam rutinele în jurul orei de trezire, de pregătire a micului dejun, de plecat de acasă și ajuns la serviciu la timp. Azi, majoritatea dintre noi muncim de acasă și aud de la prieteni și cunoscuți mai multe versiuni legat de cum se întâmplă asta:

• Mulți spun că muncesc mai mult decât înainte, că timpul petrecut în traficul rutier, în drum spre serviciu și înapoi, s-a transformat în ore de muncă;
• Alții spun că nu muncesc așa de mult pentru serviciu, însă munca pentru acasă (teme cu copiii, igienizare, gătit) îi epuizează;
• Unii spun că e mai lejer, că nu mai este așa de mult de muncă și asta îi îngrijorează legat de aspectele economice ale viitorului.

Cu toții vorbesc, de fapt, despre schimbarea unor rutine! Suntem într-o perioadă de schimbare, o perioadă în care este necesar să ne adaptăm la noile condiții: să vedem ce este sănătos să păstrăm din rutinele de dinainte de pandemie și care sunt rutinele noi, care ne pot ajuta să trecem prin perioada de carantină sau izolare. Așa cum spunea și Ramona POP în pastila despre gestionarea schimbării, putem să fim în situație de negare sau de rezistență – să ținem cu dinții de ideea să facem lucrurile ca înainte, sau putem fi deschiși la a explora noi modalități de funcționare care să ne asigure adaptarea la ceea ce se întâmplă cu noi.

Susan DAVID în Agilitate emoțională spunea că un oraș nu poate fi reconstruit cât timp este sub bombardament. Suntem sub bombardament încă, așa că focusul nostru e important să fie pe a supraviețui și nu neapărat pe a reconstrui ceea ce se dărâmă. La final de bombardament, vom vedea ce a rămas din „orașul nostru” și ce se poate face din ceea ce vom găsi atunci în realitate.

Navigatorii spun că singura distanță pe care o putem măsura atunci când suntem pe mare este până la orizont. Oare care este orizontul nostru?

Înainte aveam deadline-uri si planuri (și apropo, unul dintre colegii noștri spunea într-o ședință că ar fi interesant să schimbăm termenul de deadline, care nu prea sună potrivit în perioada aceasta, cu termenul de orizont). Înainte aveam weekendul de ieșit în natură, aveam city break-ul de Paște, aveam vacanța din august și alte orizonturi care ne ajutau să ne organizăm activitatea și resursele până la ele. Și în această perioadă este important să ne setăm orizonturi, chiar și în condițiile în care nu știm dacă ele sunt realiste: unele pot fi legate de muncă (mulți dintre noi încă avem de livrat până la o anumită dată ceva) sau legate de viața de zi cu zi.

Un orizont de timp poate fi weekendul în care să gătim ceva deosebit sau un orizont de timp poate fi 15 aprilie, dată la care se încheie prima parte a stării de urgență. Sigur că după ea poate apărea prelungirea acesteia sau alte decizii. Dar aceste orizonturi de timp ne dau o limită până la care să ne gestionăm resursele fizice, mentale și emoționale.